Falls apart

Vru sa mai zica ceva dar renunta la idee muscandu-si in schimb limba si iesi din apa.

Il urma oftand.
-Erik poti sa o lasi balta in legatura cu familia mea te rog?stii bine ca asa a fost din todeauna cu majoritatea.contiuna pinzandu-l de mana.

-Mda, bine. spuse oftand aiurea si se aseza pe prosop, punandu-si apoi ochelarii de soare negri la ochi.

Isi musca buzele sa nu mai comenteze si se duse pe malul mari stand cu spatele la el si privind inainte.

Se ridica nesuportand sa fie certat cu ea si se duse in spatele ei punandu-si mainile in jurul sau.
-Scuze dar chiar nu suport sa vad ce face tatal tau. Adica n-are niciun drept sa faca chestii de genul. Si ma scoate din sarite, la fel ca Florin.

-Stiu,dar e tata pana la urma nu pot sa te las sa il omori chiar daca as vrea si nici eu nu o pot face..Intelege te rog asta e familia mea si nu pot da inapoi tot ce a fost facut.sopti punandu-si mainile peste ale sale.

-Nu stiu cum poti sa fii atat de buna cu ei dupa tot ce ti-au facut.spuse punandu-si barbia pe umarul ei.

-Nici eu...nici eu.sopti oftand incet si privind inainte simtindu-se bine in bratele sale.

O saruta usor pe obraz apoi o intreba:
-Si ce facem acum? Si nu-mi spune ca nu stii.zise razand incet.

-hmmm nu am nici cea mai mica idee.spuse chicotind intorcandu-se spre el si sarutandu-l.

Ii raspunse la sarut zambind usor in sinea lui.

Continua sa il sarute tragandu-l mai aprope.
-Ce dracu se intampla aici?intreba o voce cunoscuta Izabellei.

Isi intoarse privirea si vazu un barbat pe care il recunoscu imediat si-l privi cu ura.

-Tata...ce cauti tu aici?intreba Izabella privindu-l uimita.
Undeva in departare isi vazu si fratele adevarat.
-Pe tine.Cum a ramas cu faza obtii ceea ce vrei fara sa te implici sentimental?parca erai fiica cea care face orice pentru tatal ei.spuse barbatul nervos.

Isi drese glasul apoi isi baga mainile in san privindu-l pe tatal Izabellei.
-Imi cer scuze ca ma bag in seama ca stecherul in priza dar Izabella e destul de matura si responsabila sa faca ce are ea chef. spuse privindu-l urat.

-Tu nu ar trebui sa te bagi,este o discutie intre mine si fiica mea.spuse barbatul.Te vei intoarce cu mine in Germania.continua.
Izabella incepu sa isi muste buzele de nervi.
-Nu nici nu ma gandesc sa ma intorc.Citeste bine pe buzele mele nu ma mai intorc la tine,te descurci sa iti faci treaba si singur.spuse rece.

-Putin imi pasa daca trebuie sau nu sa ma bag, dar ea nu pleaca sa fie clar! spuse aparand in fata barbatului.

Isi puse mana pe umarul lui Erik oftand incet.
-Calmeaza-te nu plec nicaieri.ii sopti zambind calma.Poti pleca fara mine in Germania sa fie clar,nu ma mai intorc acolo.
Barbatul il dadu la o parte pe Erik apropiindu-se de tanara ridicand mana pentru a o plesni.
-Nu ma fa sa te iau cu forta.spuse pe un ton apasat.
-Dai,si vei regreta lucru acesta mai mult ca orice.ii spuse rece.

Reaparu in fata Bellei si il pocni pe barbat initial fara sa vrea insa, varcolac fiind, se enerva extrem de repede ceea ce-l facea sa actioneze fara sa gandeasca. Dar oricum, nu-i parea rau ca o facuse absolut deloc.
-Numai sa indraznesti sa faci asta. spuse pe un ton rece avand mana la gatul lui.

Aparu si fratele ei.Isi puse rapid mana peste mana lui Erik privindu-l calm.
-Nu e nevoie sa faci asta,nu va da in ea iti promit eu acest lucru si va ramane aici cu tine nu se va intoarce in Germania.spuse pe un ton calm.
Izabella isi puse mana pe umarul lui Erik,crezand spusele fratelui ei.
-AI incredere Erik.ii sopti.

Ii privi urat pe fiecare din ei si se indeparta de cei trei incercand sa se calmeze si sa nu se transforme in varcolac.

-Alex stai cu tata si tine-l bine daca nu vrei sa il omor eu.spuse mergand spre Erik privindu-l usor trista.Imi pare rau Erik..nu am stiut ca vine si daca stiam nu ma aflam aici in acest moment.spuse simtindu-se ca naiba.

Nu intelegea de ce isi cerea scuze dar nici nu se chinuia sa se gandeasca asupra acestui lucru ci ii ignora spusele.
-Mai bine du-te si vorbeste cu el pana nu-l omor eu.

-Ok,o sa vorbesc cu el dar tu calmeaza-te ok?intreba sarutandu-l scurt si intorcandu-se la tatal ei.
Acesta o privi incruntat.
-Ce este in capul tau Izabella?intreba.
-Mult mai multe decat stii tu.Nu imi pasa de ceea ce am fost invata pana acum pentru ca il iubesc si nici tu ca si parinte nu imi vei impune ceea ce sa fac.spuse enervata de situatie.

Isi dadu ochii peste cap incercand sa-l ignore pe tatal ei dar pur si simplu nu putea sa se calmeze.